Bucuria alergarii
Iuliana Sabareanu Asociaţia ProVita
Am început să alerg la începutul lunii mai 2015. Practicam deja arte marțiale și am fost convinsă ca o alergare matinala îmi va completa cu grație antrenamentul săptămânal. Surpriză, după 300 m încercam sa-mi conving plămânii să rămână la locul lor și plângeam din cauza ideei nefericite pe care am avut-o.
Două săptămâni mai târziu reușeam să termin 5 km si-mi venea să ma premiez singură. Apoi n-am putut să mă mai opresc iar in octombrie terminam primul semimaraton.
Sentimentul pe care îl ai, din punctul meu de vedere, alergând singura sau alături de alții e cel mai bun "drog".
Să alerg...e momentul meu cu mine însămi, e momentul în care mai fac puțin cunoștință cu mine, cu agitația sau liniștea din gânduri, e porția mea zilnică de energie.
Și, bineinteles, mulțumită acestui obicei, am cunoscut oameni frumoși și buni, care știu ce înseamnă să dăruiești o vorbă, un ajutor oricât de mic.
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul